Ies mortii
Subt bolta cu clopot a portii,
Sint zece la numar
Si, umar la umar,
Se duc, cite doi, in cosciuge.
Fara muma, fara popa, fara cruce.
Se duc impreuna
Pe-nghet si pe luna.
Din condica zece s-au sters, Varsati in univers. Cu bratele puse domol Pe pintecul gol.
Flaminzi, ei nu stiu de foame Si, tepeni, uitat-au de ger. Rani vinete, semne infame Vor fi vindecate la cer.
Portarul in drum i-a oprit Si-i numara-n bolta cu batul.
Mort pare si calu-nlemnit Si omul ce minuie hatul.
Drum bun! catre groapa comuna. Tarina va fie mai buna Ca domnii ce v-au osindit, Ca preotii ce nu v-au citit.
Si bagati
De seama, sa nu va-ncurcati.
Caci miine seara, poate chiar diseara.
Pe la aprinsul stelelor de ceara,
Mai treceti o data
La judecata.
|