Munte-ndreptat cu piscul in Tarie Si neclintit in visul de azur. Batut de-a marii veche dusmanie Cu bici de lanturi imprejur, Pindit sa creasca peste tine Sesul turtit, flamind de inaltime, Si sa te-ajunga praful care vine Stirnit de turme si desime; Munte, cadelniti de izvoare. Altar de soimi, salas de sori. Care nu suferi floarea trecatoare Sa te imbete cu miros de flori -Tu, in hotarul marilor mistere. Esti ca un semn de-a pururea putere. Al vietii noastre cea fara de leac. impresuratule de astre!
Sufletul nostru, subred si sarac. Nu stie de izvor si roada. Nadejdea-ne pribeaga intre noi. isi lasa urma slaba, ca o roata Cu spitele de aur. in noroi.
|