Zaresc in mine sesuri si temelii de munti Cu ceruri printre piscuri si riuri pe subt punti. Ca pe pamint, intocmai ca pe pamint, din care Iesii ca o mihnire, traind ca o-ntrebare. Se infiripa umbre, schitate, si se-ntind, Ca-n urma unui soare nascindu-le murind. Paduri culcate~n unde, pe apele domoale, Si turlele din ceata, ca de castele goale, Cite un drum coteste, oprit la un copac. Vor fi trecute toate, c-atit adorm si tac? Le-asemui parca unui vesmint care mai poarta Si astazi urma veche-a miscarii-n cute moarta.
Dar cind, intirziata, copita, pe razoare, Se-ndreapta catre pesteri, a unei caprioare. Sa inteleg de unde se-ntoarce-mi vine greu Din cimpul sterp si rece, sau din sufletul meu?
|