| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Om de pamint
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Tudor Arghezi
|
|||
|
|
|||
| Cladita-ncet cu dalta si mistria, Zidirea lui atinge-n cruci Taria. Plesuve piscuri, zvelte, drepte, rupte: Sorocul implinit al unei lupte. Mestesugarul trist a biruit. Scoboara birnele neodihnit Si, desfacute miinile de scule, Si le-mpreuna: doua-au fost destule - Si se masoara-n ce-a facut. Rasplata Este ca-si vede lucrul nazuintii gata. Mosia strajuita de statui E doara sporul framintarii lui. Nu se ghicise pina-n ziua saptea Ce desluseste ochiul pe-ntuneric noaptea. Putea sa fie piscul mai frumos, Daca te uiti in sus, de jos. De-abia la virf ce scoabe cu talpa pot sa-l lege Mai trainic, ziditorul intelege. La truda, zi si noapte, doua vieti, Afli ce stii, si ce-ai stiut inveti. Mestesugarul, tata, e pamintul. I-ai auzit tu geamatul, cuvintul ? Ti-a spus ce vrea si ce si-a pus de gind ? Ca este greu, ca-i prea tirziu sau prea curind Sa scapere tarina vulvori si jar de vatra ? S-a plins ca vintul gol il chiuie si-l latra ? Ca duhurile rele, a ocara, Minjesc catapeteazma cu aripa murdara ? Ca-i imbaleaza varul si-i vira viermi in grinda ? Ca neputind sa-l spurce, il spurca in oglinda ? S-a plins de carne, cind a fost strivit in ripa lespezilor de granit ? Cind l-a calcat, minat piezis de slugi, Calciiul temeliei, de colt, pe tavalugi ? Pamintul nu se plinge. Lui nimic Nu-i de ajuns de mare ca sa nu-i fie mic. Crincen Ia cuget si la fapta, El se-nclesteaza-n el si rabda. La miazanoapte si la zi-amiaza. Muntii treziti la veghe stau de paza, Si imbulzita coifurilor gloata Nu are-n strunga loc sa treaca toata. Dintre cetati de plumb si de omat Purcede inainte si-ndarat, Se dezmortesc din stincile oprite Zvonuri de lanci, murmure de copite. in pesteri si firizi, nerabdatoare, Bat hergheliile copita de zavoare. La trecatori, in marea sihastrie. Un urias se scoala, cu zaua argintie. Cu fruntea-n cer, cu scut la cingatoare, Scrutind in sa tinutul si linistea, calare. Din neamul vechi al Crailor Carpati, Nascuti din piatra maica, Sint teferi zece gemeni, alaptati La ugerii salbateci de zimbroaica. Uite-l sfiios, ursuz si mut. Smerit ca la-nceput, Destoinic insa si a doua oara Sa mai ridice un hotar de tara. Nestiutor de sine si de tot, Frint pe genunchi ori opintit in cot. il mingiie de viata si de moarte Rotirea-n bolti a soimilor, departe, in rotogoale, prinsi in curcubeie. Si, dimineata, proaspata scinteie O ia din pilnii de zorea Si-i scrie Domnului cu ea. |
|||
Pune poezia Om de pamint pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |