Pasarile negre taie, inghetate si greoaie. Cu aripile deschise. Cerul ce le amortise, intr-acolo,-n asfintit. Prin vazduh intepenit.
Un' se duc cine mai stie. Fara cuib nici colivie-n Ramurile, ca de fier. imbracate-n zmalt de ger ? Zborul lor cind sa se-nvete Prin vazduh, fara sa-nghete.
Schiopatind.
Din cind in cind ?
Ca le degera de-a dreptul
Subsuorile si pieptul.
Si le arde-n ochi si ghiare
Vintul, ca o apa-tare.
Le-as pofti sa intre-ncai, Sa le dau pezmeti si ceai, Sa le dau, in asternut, Mei, alune si naut, Sa le-adorm, macar atit, Cu-oblojeli pina la git - Sau le vir intr-un suman.
Dar ma cred rau si dusman,
Findca omul cu biciusca-i Vinator cu glont de pusca. M-as ruga si nu stiu cui, Sa-mi dea scufii, sa le pui. Si ciorapi de lina groasa, Poate si tirligi de casa; Insa lungi si cu carimbi, Fie otova sau strimbi, Ori cu-ncretituri si fald - Numai sa le tie cald.
As ruga-o pe bunica Sa ia fus si furca mica Si sa traga din fuior Fire moi, de dragul lor. Si-o sa o mai rog sa faca, Simbata. si cite-o claca De logodnici si feciori, Pentru bufnite si ciori. Pentru berze si cocori. Sa le-ncalte. sa Ic-mbrace in ciubote si cojoace.
Drept rasplata, curmezis,
Le-or cladi, pe-acoperis.
Cuiburi mari
Cu pui hoinari,
Din ostrete,
Craci si bete,
Si din paie de sacara,
Caselor, la primavara
|