Singuratatea mi-e intotdeauna
Si pretutindeni buna-nsotitoare,
Asemuindu-mi sufletul cu luna
Care ingheata viata, cum rasare.
Miscarre-n jurul meu incetineaza,
Se micsoreaza uliti si cetate,
Si oamenii, trecand pe la amiaza,
Au ganduri si cuvinte departate.
Cui sa vorbesc de nu stiu ce ma doare?
Cine s-asculte sufletul e-n stare
Cu degetul trecut in cingatoare,
Fara sa-mi ceara sa-i vorbesc mai tare?
Tu pricepeai din gest. intr-o privire
Pastrai comoara ce-mi lipsea
Si cunosteai si din inchipuire
Ce bolti de cer vegheau deasupra mea.
Dar cand venea s-asculte indoiala
La usa-ntredeschisa catre vis,
iti auzeam pantoful si podeaua
Si-atunci stiam ca usa i s-a-nchis.
|