Ce demon am, ce sorti, ce tara?
Si pentru ce pamintu-ntreg
Mai strimt
Decit boltita mea camara?
Azi am un sceptru, miine-l neg: -
S-afrint?
Mi-e frig din crestet la calciie.
E umed fiecare gind
Si orb!
Ah! sufletu-i bolnav de riie
Si pin'la singe se mingiie
Cu ghiarele-i de corb.
Mai sus, mai sus de nori si astrii E frig, pustiu, si e-n zadar Sa pleci,
Mintit de-atiti satiri albastri, -Spre stavilarul secular infipt in haos cu pilastrii -Caci nu-i facut sa treci.
Mai sus, mai sus! Spre ce? Spre unde?
in loc de-a merge poate-n sus.
Spre ideal,
Te-mping spre beznele profunde.
Greoaie, ca un sal
De bronz, subt care doarme dus
Alt Nepatruns, alt Presupus. -
|