Cind ti-ai pornit cladirea altarului visat. Vezi ca, furat de iazme, sa nu te fi inselat. De vreme ce-ai sa umbli prin suflete-n cuvinte, Te legi de la-nceputuri, visind, cu juraminte. Dezgropi pe om din bezna, faci stelele sa cinte. Sa n-ai desertaciune, nici har sa te-nspaiminte. Cu tainele nu-ncape de-a gluma sa te joci: Cite cuvinte-n carte, atitea-s si gaoci. Asteapta alte zmalturi, mai proaspete, si vor O scinteiere noua si dinlauntrul lor.
Un blestem te-mpresoara din veac in veac, dar tu Ii esti dator cladirii s-asculti de el, sau nu. Altarul ca sa fie si pietrele sa tie Cer inima si viata zidite-n temelie.
|