Pribeag prin noaptea lunii, nelinistea ma fura. M-am intilnit cu mine Ia cite-o cotitura.
M-am despartit in doua cu-o pravila-nteleapta: Unul colinda lumea si celalalt asteapta.
Ce-astepti intre morminte de piatra si statui ? Vorbirea si cuvintul din urma-al nu stiu cui.
S-a luminat de ziua, ce faci ? Nu stiu ce fac. imi suna parca ceasul, lasati-ma sa zac.
La mine asteptarea-i a trimbitii din porti. Ma voi scula odata cu cei raniti si morti.
N-ai auzit cintarea sunind in alaute ? Aud o alauta: cintarea nu se-aude.
Veni in goana calul sa ne aduca veste.
As vrea sa mingii calul ca vine din poveste.
De cind te-astept e-o viata, tu calule, sa vii. Eu nu mai stiu povestea. Tu poate o mai stii.
Ar fi ca o poveste de noapte-ntr-un proverb. Eu mi-am ales de stema pe steagul meu un cerb.
Hai, calule,-mpreuna, sa colindam odata Prapastiile negre din culmi si lumea toata.
|