Satul de ce se vede. flamind de nu se vede. Ai incercat titina si lacatul, aede. Dar cheile de-ncuie faptura si-o descuie, Ascunse la-ntuneric. le tii batute-n cuie.
Le-am descintat sa cada in pulbere, gramada indata ce-nlauntru da ochiul tau sa vada.
De cum il ia ispita, ranit de-ncuietoare. Nici n-o atinge omul cu mintea, ca si moare. Te poti fali cu slova si graiul. Nu ma tem. Am pus pe tot ce pare, pecete si blestem.
Ai vrut sa umbli-n mine si degetele-ncete N-au dezlipit, din cite-am strivit, nici-o pecete. Pribeag prin cimitirul a tot ce nu se stie, Ti-ai prins mantaua-n cripta, crezind ca de stafie, Ca mortul de sub tine te trage indarat.
Vreai sa ma vezi prin lucruri si nu vreau sa m-arat. Ti-ajunge cita minte ti-am dat si-o vreai mai mare, Nimicule, ca mintea zburdalnica te doare.
|