Incepe, Doamne, iar sa-ti para rau Ca m-ai ales un timp sa-ti fiu al tau ? imi daruisesi un crimpei de har Si-mi dovedeai ca harul fusese in zadar, ingenunchiat nainte-ti cu frica si sfiiala Ma incerca mereu si cite-o indoiala, Si tulburat de taine si murmure ceresti Te-am intrebat odata, cine esti ? Sa-mi fie singurul pacat Pe care socoteam ca l-ai uitat ?
Nascutul fara aripi, ca oamenii mai prosti, Nadajduiam ca tu ma recunosti, Dar trebuia pacatul sa-mi fie si mai greu De care-mi cerci sfirsitul de-a pururea mereu. Dar n-asteptam pedeapsa sa-mi fie-atit de grea, Cind judecasi farima de viata fost-a mea.
La cite-o cotitura raminem fata-n fata,
Si asta se numeste in pravila ta viata.
Ti-ai savirsit Adamii si Cainii in Satani
Nu-i mai iubesti pe oameni ca-ti trebuiesc dusmani.
|