Vin. iata-le, tot de la sine,
Frinturile toate spre mine,
Farime stirbite si-ntregi
De lucruri pe care de-abia le-ntelegi.
Asa sint precum le-am uitat
De cind s-au culcat:
Un fost cimitir de papusi.
incep sa se miste de-acusi,
Sa capete trup
Din umbra si zvon ca de stup.
Si. rupte, pe-ncetul se reintregesc.
Copite cu nimb ingeresc,
Sparturi de icoane, pastrind a mustrare,
O schita de bine si rau cuvintare,
O lacrima prinsa-n pictura,
O mina ranita, o cautatura.
Si clopote, parca, departe,
Si cite o foaie de carte.
O tandara-nvie o amfora sparta.
Da sunet si iedera moarta
Si vocile stinse luind graiuri, pe rind.
Si murmura parca si parca s» rid.
Ma vad cind la Cina partas.
Sau cind, in prigoana, sutas.
incerc iar camasa de-atunci,
ingusta, cu-o rana de-atunci.
Si nemaistiuta
La inima vremii, tacuta.
Si daca duc palma la gaura rupta.
Nu stiu din ce lupta,
Mi-aluneca, moale, pe singe.
Acolo se stringe
Tot ce de la sine se-aduna.
Frinturi de Scriptura si haschii de luna.
Nu pot sa ma mint.
Ma arde inghetul: un sloi de argint.
Si destele-n ceata
Se fac peste unghii carbune de gheata.
|