N-au mai ramas prea multe de-nvins si de stiut. Soseaua se strimteaza, cararile se-mbina. Le simti apropiate din ce in ce mai mult. Ca spitele din roata, crapate de lumina.
Ne-apropiem. Vazduhul miroase-a vechi prin noapte, Flori vechi rasar de-a pururi cu vechile lumini. Un abur slab se cerne, un cer spoit cu lapte, Departe.-n orizonturi, se naste prin tulpini.
E-o insula ? un munte ? o apa ? un desert ? De ce-ar sfirsi-n pustie calatoria noastra ? Ne-a mai ramas s-ajungem, acolo, poate-un sfert Din calea strabatuta, jos verde, sus albastra.
Sa ne oprim ? Un cintec ne vine de la han. E vinul bun si patul adinc si tu esti dulce. Si-ai vrea. invaluita in parul tau balan. Pe jaruri carnea noastra, de vie, sa se culce.
Nu. Mina crincen. timpul tu sparge-l cu potcoava, S-apropiem vecia mai repede de noi. Pastreaza-ti sarutarea, ca florile otrava. Ca sa o dam tarinii intreaga inapoi.
|