Sint greu cum era grea Fecioara,
Din Duhul Sfint, si-s chinuit si trist.
Ma doare gindul, doare subsuoara.
Se zvircoleste parca-n mine Crist.
Si ma inteapa parca raza lui,
Si rana lui de lance m-a durut.
Ma doare fiecare cui,
Ma doare locul unde-a fost batut.
Ma dor mormintul, spinii, crucea - si mi-e sete
Si mie, ca si lui, de apa.
Unse mi-s buzele si arse de burete
Si de otrava care ma adapa.
Am si murit intocmai, taica.
Si toata suferinta ta m-a strins,
De-a pururea Fecioara, maica.
Si pling, si nu stiu cind si tu ai plins.
Dar, vezi, tu prunc pe-acela l-ai putut cunoaste.
Isusul meu nu-i cel adevarat.
Si eu nu-l pot nici duce, nici cunoaste.
|