| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
O sedinta la «JUNIMEA» in ajunul anului nou de Ion Luca Caragiale Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Seceta mare
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Tudor Arghezi
|
|||
|
|
|||
| Iata-l, blestemul s-a-mplinit, inzecit, insutit, inmiit, Din colb, din glod, din batatura, Din vii, din morti, din dragoste, din ura, Din staul, din coliba, din turme, din livezi. Din Baragan, din tara cit o vezi. Din scrisnete, din suferinta. Se nazare Din lanturi, din catuse si rabdare. V-am blestemat din neam in neam. Cind ne rugam si cind plingeam. V-au blestemat si omul si norocul Sa va ajunga focul. Si, iata-l, v-a ajuns, Umflindu-se ca-n mare talazul intr-ascuns. V-au blestemat copiii, frati de frati, Si plozii nenascuti si lepadati, Si orbii, slutii, capiii, gingavii, Toti teferii si toti bolnavii. Din jalea celor ce-au gemut si gem S-a ridicat si cade pe voi acest blestem. Cine apasa omul pe Dumnezeu apasa, Caci amindoi sint unul si au aceeas casa. Simtisi cum a trecut din gura-n gura Blestemul in porumb si-n aratura ? Si pestera si strunga-l infiripa, Si barza schiopatata, oloaga pe-o aripa. in iazuri, in pasune, in izvoare, E blestemul plapindei caprioare. V-au blestemat si v-au pirit Faptura zburatoare si sarpele tirit. V-au blestemat si mugetul cirezii Si noaptea huhurezii Si bufnita de luna in stoluri impreuna. Iertare ? Cine iarta ? Zavorul mut din poarta ? E blestemata brazda trufiei nesatule Sa nu-si mai verse-n care porumbul si-n patule, Si-n foile chircite sa iasa, de amiaza, in loc de ciucalaie, stiuleti de cacareaza, Ca-n boabele culese, strivita-n fiecare, Zacea c-un strop de singe broboana de sudoare. Blestemele-mpletite laolalta V-ajung de-aci cu biciul si-n lumea ceeaialta. Cu lanturi gramadite voi v-ati si scris osinda. Va pedepsesc povara, dijma si dobinda. Oborul, claca, judecata si masura. Blestem: putreziciunea si malura; Pe fata maicii, prinsa la urzici, Veneai cu doi argati sa o ridici, l-ai dus de coarne vaca in poiana, Cu un primar si o catana, Si ti-ai facut cireada de pomana. Ne-ai luat-o, claca, de trei ori Si ne-ai mai scos la urma si datori. Ne-ai luat din zece cite sase oi. De-a valmasia seaca maduva din noi. Ouale luate-n dreptul de corvoada Le petreceai printr-un inel cu coada. Mi-ai pus copila-n beci o saptamina Ca ti-a varsat o cana de smintina. Nu ne lasai din porci nici-unul, Cind se apropia Craciunul. Donita mea, cit putina, te-nseala, Iar banita la tine-i cit o oala. Doua gramezi faceai din griu, ca pentru noi. Una de om si alta de ciocoi, La treieratul de saminta noua. Si le duceai la tine pe-amindoua. La moara voastra, sacul dus in spate Scadea faina mea Ia jumatate. Peste bordeiele din drumul de la Jii, Din loc in loc, se-nalta dintre vii Conacele de piatra cu pridvoare. Cui cer aceste ziduri razbunare ? Iesind coconii rumeni de la masa. Noi mestecam o gura de pasat cleioasa. Schilozii fara tara si trup, citi au scapat, Maninca mamaliga cu scuipat, Cite un les pe cite-o cirja rupta. intorsi acasa frinti din lupta. Cu pielea zdrente, cine poate Sa le mai faca parte si dreptate ? Al de ia birul, caciula si cojocul Si din ograda dobitocul ? Un carturar, de-o slova cu birlicul ? Judecatorul ? Popa ? Veneticul ? Citi ati jignit dreptatea si-nfringeti bucuria Si rusinati in oameni omenia, Beti de rachiu, de-a busile-n borhot, Nu v-au trezit blestemele detot. V-a mai ramas in butie ceva. Lungiti-va pe coate, nainte de-a cadea. Trasi de miros, ca musca, si de gust, Si-i lingeti doaga umeda de must. Pe stirvul vostru mila de lumina Asterne un lintoliu murdar, o rogojina. Suflete proaste si inguste. Aveati un inger sa va mustre Si-o soapta-n cuget, care sa va cheme. Botezatorul v-a certat la vreme Si drept raspuns c-ati inteles Taina stropirii prin botez, I-ati retezat, odata, la betie, Cinstitul cap, cu gura deschisa pe tipsie, Si-ncredintati de-acum ca tace, L-ati dat dantuitoarelor sa-l joace. Dar glasul lui de blestem ridicat in slava Striga si-n hora voastra, de pe tava. Si sfintul singe s-a facut strigoi, Ratacitor de-atuncea printre noi. Nu-i auziti voi blestemele grele, Ca pasul care calca pe vreascuri si surcele ? Singele lui, de-atunci l-ati tot varsat, Sporind cu singele nevinovat. E-n mineca patata a vaduvei. Ramine In miezul tau de piine, in blidul tau, stapine. Strivit peceti pe carte: zaloage si dovezi. il stii pribeag de noapte si-l visezi. Se-aduna-n aurul ce il aduni. Trezit in jar, mocneste in taciuni. Crescind blestemul, s-a facut furtuna. Asculta-l. inabuse-l cu flaute. Rasuna ! Mai joaca Salomeea si-acum, pe-aci pe-aproape. Te uita: are gauri, n-are pleoape, Nici buze, nici tipare de sold serpuitor. A ridicat odata cu discul un picior. Si dantuind catre boieri. incoace. Pe un covor cu ciucuri, se desface, Se prabuseste, se descoase. Fusese-o aninare a dantului, de oase. Blestemul nu se pierde, creste. Se face funie si cleste, Se face foame si lingoare, Junghi inimii si ac la-nghititoare, ingrijorare turbure si frica. Mindria ti-era mare, caricatura mica. Erai in cap, la toba. Acuma, din gramada, Ai vrea sa suni porunca, de la coada. inca de an s-au desfrinat Secara, spicul secerat. Holde-n pripas, de cimitir, Spini, buruieni si pir, Pascute de paianjeni si-nvelite, Zabranice mototolite. Valuri de cilti si scama. Mosia viermuita se destrama Si impietrita tarina bolnava De balarie neagra si otrava. Doamne ! stihiile-s pe duca. Blestemul: patru vinturi ne usuca. Tobe sparte, goarne dogite Bat ceasul agoniei. Sate, vite, Cimp, albii seci, ogoare Sint scoase la mezatul urgiei calatoare. Se vinde viata, se tocmeste anul. Vinzarea-i cu bucata si toptanul. Nici-o piine, nici-o lascaie ! Cumparatorii sluti se bat pe o copaie. Macar o candela, o papura, o cruce. O luminare sa apuce. Toti musteriii iau degeaba Care cu coltii, care cu laba. Si lighioanele insetosate Vor sa bea om. Fintinile-s surpate. Vor singele-napoi, Singe cald, nu singe de strigoi. Cer singe viu, ati auzit ? Singele vostru proaspat si corcit. Oprit cu plugul scaparat in stinca, Asculti tacerea sesului adinca Si deslusesti murmurul si vaierul de moarte, Haihui, hoinar, mereu dintr-alta parte, Din necuprins, din gol, din negrait. Ce mai traieste ? Ce n-a mai murit ? Noaptea se-ntinde. hat, ca o arsura, Ca o fiertura, ca o saramura. Laptele, drojdii, pulbere si scrum. Fuge pe miristi vintul de fum. Ti-s buzele spuzite, ca bulgarii de var. Nadejde sau minie ? in zadar. Si porumbieii, de dogoare, Mor incilciti in columbare. Un urias de negura rastoarna Zarea de plumb ca luna-ntr-o lucarna. Ca paiele-n vapaie ard clopotele-n turla Si blestemele mute s-au intilnit si urla. Vrei sa te rogi, stapine, si n-ai cui. Ai mai putea sa stai in fata Lui ? Iar sa te rogi, iara sa minti, Cu juramintele de la parinti ? Mire cazut si mire care trece, Cautatura alba ti-e, si rece. Ti s-a facut puterea de prisos Slujind Erodiadei si lui Isus Hristos. Ti-ai asteptat mireasa fagaduita tie Si a venit rinjita, cu chelie, Si cu ciolanele in poala, Goala detot si dinlauntru goala. Ti-e groaza ca te mingiie pe fata Si ca-ti intoarce firul din mustata, Tepoasa, mina ei de gheata. Te stringe-n brate si te doare Pieptul de stinghii si gratare. Te-acopera cu giulgiul ei in somn Si te saruta-n gura, ginere de Domn. A ! vrei sa fugi ? Unde sa fugi ? Ti-e scris! Si cerul si pamintul s-au inchis. Te-mpiedici prins de-al coapsei hatis de maracine in lupta cu scheletul indragostit de tine. |
|||
Pune poezia Seceta mare pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |