O ! cine-ar zice ca pe-aici
Au fost vreodata flori,
Privighetori.
Si carti citite cu ochi mici.
in care latele panglici Intorsu-s-au de-atitea ori ?
Si totus, furam doi mai ieri, Strinsi brat de brat, gingavi, Ca doi bolnavi; Si-n leganarea celor seri, Subt plopii negri si severi, Blinzi si supusi ca niste sclavi.
Sa plec! de-acuma sint strain
Pe unde fura tei,
Plesuvi si ei!
Ceva ciudat, ca un destin
Ma-npinge sa ma-ntirzii prin
Cazuta frunza din alei.
Aici, unde-a murit trecutul. Ma plimb ca-ntr-un mormint, In care sint
Legat s-ascult cum tace lutul, Pe cind in suflet toarce mutul Regret, infasurat in vint.
|