Norii se duc;
Escorta funebra, duc toamna-n mormint, Gramezi de lintolii destrama-se-n vint Si corbii medita pe brate de nuc. -Sosesc in cohorte, se duc in cirezi, Cind negre ca bezna, cind rare, - jucind In muzica mortei, mai multi intr-un rind -Si doliul absoarbe gradini si livezi.
Din negura facle rasar; Le-astupa vreun munte ce trece masiv, intreg firmamentul e-un vis de betiv, Pe culmi zboara spume si dire de var; Cu monstri de mina alearga zmintit, Nebune, slutite de biciul barbar Ce serpuie-n haos dinspre Rasarit Minat de-un gigantic Satan solitar.
O teasta se-azvirla din umeri titani. De streanguri atirna martiri de bitum, Statui se rastoarna in grupe de fum,
Se clatina cerul subt pasi suverani, Prin cete compacte se spinteca drum; Si frigul strapunge plaminii golani Si bintuie ploaia-n castani Si-n suflet remiisca trecutul postum.
Si totul se-mbina si-n vid se pravale;
Acdlo-s la pinda satirii, ciclopii,
Pe-aici se combina durerea cu plopii,
Pe-aiurea e geamat si jale
Oh! plingeti, de-acuma. pe lespedea gropii
Acelor suave soptiri vesperale
Din vremea cind luna, carari ideale
Brodase cu degete pale,
Spre fruntile voastre, vecine cu znopii.
|