Sta singuratec

Vezi toate poeziile poetului



Sta singuratec ciinele.
De paza
Nu stie cui, pe la amiaza:
Fintinii rupte, spinului uscat.
Drumului, cerului, omului ?
A tremurat.
Gerul ii ustura urechile, laba,
Nevinovat, neindurat si degeaba.
Carnea, vlaga, zgirciul, pe de-a-ncetul
I le-a mincat si mistuit scheletul.
Barba aspra i-a crescut, zbirlita.
Vocea scrisneste ispravita.
Si-a purtat, ocarite, oasele
Pe
Ia toate usile si casele.
II chem si nu intelege:
Nu mai poate sa se dezlege.
Dar ochii lui, intr-un maidan.
Parinte,
Dau marturia lucrurilor sfinte.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Sta singuratec pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani