Sta singuratec ciinele. De paza Nu stie cui, pe la amiaza: Fintinii rupte, spinului uscat. Drumului, cerului, omului ? A tremurat.
Gerul ii ustura urechile, laba, Nevinovat, neindurat si degeaba. Carnea, vlaga, zgirciul, pe de-a-ncetul
I le-a mincat si mistuit scheletul.
Barba aspra i-a crescut, zbirlita. Vocea scrisneste ispravita. Si-a purtat, ocarite, oasele Pe Ia toate usile si casele.
II chem si nu intelege:
Nu mai poate sa se dezlege.
Dar ochii lui, intr-un maidan. Parinte,
Dau marturia lucrurilor sfinte.
|