Streina? Si streina! Venise de departe, Din insula pribeaga dintre vecii si moarte, Pe care-o duce vintul si fulgerul o-ncearca, Alene somnoroasa in trestii, ca o barca.
Streina ? Da ? imi pare atita de aproape, De s-ar parea ca-n matca acelorasi vechi ape, Urzita-n marea vasta si-n val, ca pe gherghef. Si luntrea mea plutise pe dunga de sidef.
O insula fugara, desprinsa dintre zodii. Scaldata de miresme si rumena de rodii. Lauta simtitoare la vint, ca subt arcus. Ce vultur isi va face in cuibul ei culcus?
O insula si-o luntre plutisera-mpreuna. Talazele framinta, bat neguri de furtuna Si-alearga sa le soarba prapastia, intregi. Nu ai putea tu vraja ispitei s-o dezlegi?
|