Tu esti asemeni celui care Te-a framintat, te-a cautat si nascocit. Si semn izbit in tine-a-ncremenit De sabie biruitoare.
Aceluia ce-atinge neatins noroiul Si poate duce drum si peste cer. Printre arama, cremene si fier: Giganticul, molatecul, vioiul.
El nazuieste-n lespede schimbare, Singuratati, de sus, de stalactit, Din veac cu toate find nepotrivit Si aripile strinse fiindu-i calatoare.
Tu stii tacea cind este de tacere Si-n toata ora-nalti cite un turn Arhanghelului mare taciturn. Nelinistit de greaua lui putere.
Stii suferi, iubi si mingiia, indepartat de oameni si de tine, Dar bucurii, tinjire si suspine Nu aburesc otelul si sticlirea ta.
|