Tot o sarica ma-ncape,
Gros si slab, mare si mic.
Facindu-se pentru mine pitic,
M-a batut pe umeri Dumnezeu
Cu mina lui femeiasca.
Tu esti? m-a intrebat; te cunosc.
Nu am stiut raspunde.
Eu eram? eu nu eram?
Cum putea sa ma cunoasca?
Ma cunosti, Doamne, din vie.
Din lume, din farmece, din schit?
O sa-mi spuie altadata. Dumnezeu, in ceasurile mici din amurg, Cind vom vorbi in patru ochi.
Dar cind voi pleca intr-acolo
Pot sa iau cu mine
O carte groasa
Si ciinele de-acasa?
|