De prin virful pomilor A venit o boaba-n zbor De cafea,
Naclaita in perdea. Dumnezeu cind i-a facut Finta din scuipat si lut. Cu o pensula de zdreanta A vopsit-o cu faianta Si i-a pus ca din greseala Doua coji cu captuseala In spinare, Ca sa zboare, Si aproape in zadar Patru puncte, ca de zar. Se gindea atunci ca nu-i Greu sa fie vaca lui.
Ca un nod de broderie Neagra si caramizie Care misca si se zbate, S-a-necat pe jumatate in nemarginire-albastra Din fereastra. Si findca rasar in ata Stelele de dimineata. Crede ca din zare-adinca Luna vine si-o maninca.
Si se-aseaza linistita Ca sa fie inghitita.
|