Pacea e-n tara, pacea in afara,
Hotarul, linistit cum n-a mai fost,
Si sesurile, azi la adapost,
Plugarii noi le fulgera si ara.
Pe la-nceputul dulce-al primaverii
Satul si-aduce-aminte de povesti,
Si frunza tremura pe crengi ceresti,
Si, pasamite,-n taina, si boierii.
De buna seama, Voda ganditorul
La curatirea lumii-i hotarat,
indeasa teapa-n oameni pana-n gat
Pentru-a-ntalni sezutul omusorul.
Si nu cunosti crutari si amanari
De te arunci dreptatii impotriva.
De-altfel, crestin, cu tepile, coliva
iti pregateste Vlad - si lumanari.
Cuviincios cu buna randuiala,
Pentru cei mari, fie munteni sau turci,
Avea mai mari si osebite furci,
Ca treapta loc sa nu dea la-ndoiala.
Vedeai vizirii la-naltimea lor,
Infipti in varful sprintene de plopi.
Iar pentru sfinti, vladici si episcöpi
Avea lemn sfant si bun mirositor.
Si iata Sfatul Tarii adunat
Sa multumeasca Domnului de Pace.
Vlad sade-n jilt. E linistit. Si tace.
Cu sufletul in platosa-mpacat.
Si pe cand prieteni si curteni in zale
Ciocnesc in jurui-i cupele cu vin,
in cinstea faptelor Mariei-Sale,
El cugeta ce tepi li se cuvin.
|