Zi alba, zi usoara, de zapada. Fata de in se-asterne sarutata Si, proaspata si noua, s-a intins Cu fluturii din ceruri care-au nins.
In dreptul geamului de chihlimbar E pusa masa Cinei in altar, investmintati in aripi, ca-ntr-o haina, ingerii mici adus-au har in taina.
Din inaltimi, o raza aurie Ia parte-n bolti la sfinta liturghie, Si lingura rotunda din potir Lacrimi a scos si roua de safir.
Un gust ce fuse-n vin si in prescura I s-a topit ca un suris, in gura.
Si-n sini feciori a scaparat scinteia. - «Cumineca-se roaba ta, Femeia.»
|