Puternica si pura laolalta. Stea din taria cerului inalt, Adie, pilpiicste si se-nvoalta De pe-un tarim pe celalalt.
Nu-i zi aprinsa dincolo de zare, Nici telegari invapaiati la car Nu scapara copita pe amnar Zbucnind infricosati din mare.
Egala noaptea pururea cu sine Adie blind din cerul mai curat Cu fata unduirilor marine, Ca valul sur de care ne-am legat.
Noi nu stiam atunci calatoria Fiindu-ne in adevar un drum, Ca vom afla-o tinta sub taria Aprinderii inalte, fara scrum.
Stam azi la pupa si privim la semnul Cu care ne legam de tarmul dus, Rapit de zarea veche si indemnul Calatoriei noastre spre apus.
Nu-i pata, nu e nici o tremurare Cind lunecam incremeniti pe ape, Ca doua faruri luininind pe mare, Lucind tirziu, stingindu-se aproape.
|