Pururea pazit, sufletul arc Margine de piatra grea si tare. Muchie inflorita-n stinca dura Lucie in geruri si caldura.
Valul care tot mereu il bate Intra-n el prin golfuri privegheate Si topeste-n apa lui de moarte Spuma rascolita de departe.
Ce nu duc la capat din afara Valurile care tot il ara, Zarea care scade mult si creste, Unda dinlauntru izbuteste.
Apele alunecind pe prund Pot sa-l incresteze pina-n fund Stau cu meterezele solide : Clocotul din mine ma ucide.
|