De la fereastra cea mai inaltata Priveam orasul cum se risipea Si nu simteam in suflet nici o pata. Era o zi inalta si bogata, Nencapatori noi ne simteam pe noi, Eram alaturi doi, nu eram doi
Si am fi vrut sa fim cit lumea toata.
Eu mina ti-am intins-o : -"Vrei sa vii
Pe tarmuri departate si pustii ;
Ne-am pierde, mici, sub bolti nemasurate
Dar ridieindu-ne deasupra lor,
Le vom sorbi adinc, cu voluptate
Si vom pieri in focul cerului cotropitor"
Nu mi-ai raspuns, dar ochii ti-am privit Si am vazut cum cerurile toate Se adunau in bolti incovoiate, Cum apele lor clare de azur Se-ntunecau in clarul tau azur Nu mi-ai raspuns, dar surd am auzit Venind, vuind cu murmur nesfirsit, Am auzit din departari venind Rostogoliri si-nvolburari de ape Si-am presimtit si .ani ghicit Raspunsul tau vislind din Nesfirsit
Dar unde largi si mari. nemasurate,
Pornit-au sa ne duca osteniti
Cu miini lasate, ochi pe jumatate
|