Post departat in lupta libertatii Slujit-am credincios treizeci de ani. Nu am crezut ca prin verdictul sortii Ma voi intoarce-ntreg dintre dusmani.
Am stat de veghe-atitea nopti de-a rindui Si nu puteam sa dorm, intins sub cort Cu-atitia dragi prieteni, ascultindu-i Cum sforaiau c-ar fi trezit si-un mort.
Ma cuprindea adeseori uritul Si frica (numai prostii nu o stiu) Si ca s-o uit imi fluieram eu cintul Cu rimele obraznice-n pustiu.
Da, am vegheat, cu pusca linga mine Si de se apropia vreun dusman Ii trimiteam, sa-l tie minte bine, Un glont . fierbinte drept in burduhan.
Dar s-a-ntimplat ades ca prostanacul Sa stie sa ocheasca tot la fel, Ah, ranile in trupul meu, saracul, Au desfundat izvorul singelui din el.
Un post e liber ! Ranile se casca. De cade unul. altu-i inca drept, Dar cad, nebiruit, iar scut si casca intregi imi sint : nu inima din piept.
|