Florenta

Vezi toate poeziile poetului



Stiu zarile ca nu-i pe lume
Cetate dulce dupa nume,
Mai dirza decit e
Florenta.
Iat-o
Cum se cladeste dinspre
San
Miniato.

Rostogolind sub ceruri blocuri sure
Cu vuiet de armuri si de padure
Se-nalta drept si in pamint se-mplinta
Puterea ei de sapte ori nenfrinta.
Trecutul tau, cetatea mea, ma-ndreapta
A-ti recunoaste pilda inteleapta :
Cind veacu-i molesit si fara vlaga,
Tu spargi vazduhul cu puterea-ntreaga.
Cu zeci de turnuri rosii si de arcuri,
Ca fulgere incremenite-n veacuri, intiparesti si azi pe cerul serii
Logodna Frumusetii si-a Puterii !
Dar ascultam acum pe
Puntea Veche
O forfota pe care-o tii-n ureche
Si-o duci cu tine ca un cint ce-n minte
Se prelungeste fara de cuvinte,

In timp ce pe sub punte
Arnul,
Cu undele-nrosite ca margeanul, isi urca duhul racoros si-l varsa
Pe fete-aprinse si pe piatra arsa.
Colinele ce cinta si unduie isi duc pe umeri si spre cer le suie
Padurile de noapte si de para
Suflind o boara rece si amara.
Dar negrul cer al noptii se invoalta
Din campanila
Domului inalta,
Pe cind luceferi scaparind in zare.
Supus, orasu-ti cade la picioare.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Florenta pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani