Te-neaca piinsul : pune-ti masca ! Si iadul daca gurile isi casca Arunca-i simulacrul si porneste Pe culmea de lumina, vultureste.
Doar masca mea o veti avea, dusmani, In tot acest amar de ani S-a intocmit puterea mastii mele, Ascunsa-n sine, trainica la rele.
Suspinul meu de om si de parinte Nu are pret de bani nici de cuvinte, Nu-l cumpara vecia-ntreaga, N-o sa-l dezlege, n-o sa-l inteleaga.
Ah, de-as avea un singur frate Cu fata goala m-as abate in praful drumului si in nestire As plinge de durere si iubire.
Dar tot ce-n mine este moliciune, Se face piatra dura si taciune, Si-n vuietul puterilor rebele Se-nalta intrebarea firii mele.
Curat prin masca ce ma infasoara Voi straluci in lume-a doua oara, Diamant pastrat in teaca de carbune, Iubire-n zgura de amaraciune.
|