Ne-a robit cu lanturi incaperea : Peste carti si peste file rupte - Ochi truditi si buze arse, supte Am rastalmacit adinc durerea.
In a doctorului Faust inchisoare Fiecare dintre noi am stat Dar o raza a pornit din soare Si-n odaia doctorului Faust Rostul vietei noastre s-a schimbat.
Las Theosofia-n praf sa cada - Viata nu ne cere explicari - Las pe Aristoteles in lada Ah ! oglinda soarelui din mari, Dealul care cinta in lumina Si padurea neagra de metal, Parfumatele efluvii de sulfina Si zefirul meridional !
In odaia doctorului Faust, Mefistofelcs voit-a sa ne fure Si cu ochi de negre diamante, in adincuri sumbre de padure, Vrajitoarele, in slujba lui Satan, Pregateau placerile savante
Dar, cuprins de-a bucuriei plasa Si-mbatat de-a bilciului murmure, Pe Mefisto l-am uitat in casa Iar pe Vrajitoare in padure
|