|
KALE-MEGDAN
|
|
|
Statuia a cazut in genunchi ca sa-i lase Libera prmrea poetului spre cer , Steaua tremura rece, peste pomi, peste case Si zimbi prieteneste poetului stingher.
Privind cum cade in genunchi statuia de bronz
si rugina
Si cum fruntea i se lasa ostenita pe scut, Ochii mei n-au purces mai departe spre recea
lumina
Si n-au primit de la ea zimbitoru-i sarut.
Ah, bronzul se moaie, rugina palpita
Si oare genunchii se-ndoaie in fata cui ?
Cine a invins cerbicia cumplita
Descatusind miscarea cucernica a bronzului ?
i Aninasem de tine, cruntule erou din vechile lupte, Speranta inimii mele slabe si mici. Vazind cum expiri pe columna, cu coardele rupte,
Nu indrazneam sa-ti strig porunca : -
"Ridica-te !"
Si ma-ntrebam cu neliniste :
- "Ai sa te ridici ?"
Ce durere cutreiera lumea nebuna si geme Ca bronzul se face carne si falnicii eroi se
prabusesc ?
Pe Kale-Megdan sint vraji si sint semne. Vechi ule luptator, te iubesc !
Ai ingenuncheat sa culegi de pe jos floarea
durerii ; Urca din nou sevile ei spre zenit.
Se lamuresc noi intelesuri in brizele serii : Omul e-ntreg. Veacul nu este sfirsit!
|
|
Pune poezia KALE-MEGDAN pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|