KALE-MEGDAN

Vezi toate poeziile poetului



Statuia a cazut in genunchi ca sa-i lase
Libera prmrea poetului spre cer ,
Steaua tremura rece, peste pomi, peste case
Si zimbi prieteneste poetului stingher.

Privind cum cade in genunchi statuia de bronz
si rugina
Si cum fruntea i se lasa ostenita pe scut,
Ochii mei n-au purces mai departe spre recea
lumina
Si n-au primit de la ea zimbitoru-i sarut.
Ah, bronzul se moaie, rugina palpita
Si oare genunchii se-ndoaie in fata cui ?
Cine a invins cerbicia cumplita
Descatusind miscarea cucernica a bronzului ?
i
Aninasem de tine, cruntule erou din vechile lupte,
Speranta inimii mele slabe si mici.
Vazind cum expiri pe columna, cu coardele rupte,

Nu indrazneam sa-ti strig porunca : -
"Ridica-te !"
Si ma-ntrebam cu neliniste :
- "Ai sa te ridici ?"
Ce durere cutreiera lumea nebuna si geme
Ca bronzul se face carne si falnicii eroi se
prabusesc ?

Pe
Kale-Megdan sint vraji si sint semne.
Vechi ule luptator, te iubesc !
Ai ingenuncheat sa culegi de pe jos floarea
durerii ;
Urca din nou sevile ei spre zenit.
Se lamuresc noi intelesuri in brizele serii :
Omul e-ntreg. Veacul nu este sfirsit!

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia KALE-MEGDAN pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani