Napastuitii

Vezi toate poeziile poetului
dupa Victor Hugo



(fragment)

Fiindca nenorocirea in lupta da poveti,
Copii, sa stam de vorba de rostu-acestei vieti
Imi, amintesc, odata, mergind printr-o padure
C-am intilnit prapastii salbatice si dure,

Un loc pustiu, de ierburi si spini acoperit
Unde sfirseste drumul, piriul a pierit
Si am vazut prin pietre, prin ghimpii cei luciosi.
Un coperis de trestii si fum ureind din cos incet, cu greutate, prin crengi impreunate.
Lumina in coliba intra prin despicate
Obloane si, desigur, mi-am zis ca stinca vrea
S-ascunda mohorita in mica ei vilcca
Aceasta locuinta cazind pe brinci, umila,
Ca fluierind prin ramuri, scatiilor li-c mila
Si-o pling asa de slaba si trista imi parea !

Deci cufundat in ginduri ma indreptam spre ea
Cind m-a ajuns din urma un om cu-asinul lui,
Cintind de zor, minindu-l cu coada biciului.
L-am intrebat : - "Au cine aici s-a cuibarit
V Iar el cintind intr-una : - "Un biet napastuit".

Mergind catre coliba pierduta-n locuri joase
Mesteacanul cu creanga-i de care se-aninase
Un cercelus de apa, parea ca imi arata
Cu degetul intrarea, iar vintul dintr-o data
Usita imi deschise si-aflai pe dusumea
Siind un batrin cu-o haina pe umeri, de aba.
Mosneagul linga vatra uscind niste obiele,
Veghea in locuinta deschisa pentru stele

Si pentru trecatorii pierduti in curmatura
Stind singur cuc, si fara vreun ciine-n batatura.
Si fara gard, si fara o chcie-ntoarsa-n poarta :
Pazeste saracia pe-acel ce-n spate-o poarta.
Gasii mosneagul apa bind, molfaind in gura
Un mar, dar fara piine macar o-mbucatura.
Ma intrebam cum viata sa-si duca va putea ?
E greu s-o duci cu geamul cazut din cercevea.
Cumplita era iarna in locul fioros.
Nici un culcus ca lumea.
Oare dormea pe jos ? intins pe niste paie, pe-un loc afar' din cale
De mic : - "Nu este bine in coltul dumitale,
Unchiasule, ti-e soarta prea negrait de trista".
- "Ei, fiule, pe altul il plinge ca exista.
Eu stau aici in codrul maret si sub un cer
Stralucitor de raze ; n-am pat si nici nu cer,
Dar pot sa dorm.
Cind zorii se-aprind si-atuncea
cind
Privesc traind padurea, miresme-adulmecind,
Si flori, izvoare, nu am ca sa ma pling temei:
Aceasta mi-este casa si sint stapinul ei.
Rau/n-am facut in viata si, vezi, o duc prea bine
Cu mere padurete si zdrentele pe mine.
Prieten mi-este
Domnul, prea bunul megies,
II simt in cuiburi, roiuri, copacii uriesi

Din care glasuieste o voce dulce,-l stiu in umbra sfinta-n care am aparut om viu
Si in azurul unde mereu, mereu m-afund.
Divinitatii nu-i cer nimica : pina-n fund
Dorinta mi-c-mplinita, cind mi-este dat sa am
Culeasa fraga-n iarba, castana de pe ram.
Sint multumit cu
Domnul ; e multumit cu mine,
Sint fericit."
Ca si astazi, alt' data, prin multime
Treceam pribeag, cu ochii incetosati de vise,
Privind de sus, prin nouri, spre-adincile abise,
Morminte scinteindc, minciuni, stafii in rinduri,
Joc de lumini si umbre, cu fruntea grea de
ginduri,
De-a pururea instinctul facindu-ma-a pricepe
De unde omeneasca durere grea incepe.
Prapastia suferintei m-atrage. Altii sunt
Scafandrii fara tcama-ai oceanului profund.
O, vint, ci scurm a-adincul, pe care-l maturi tu.
Ei se-adincesc in valuri, eu-in rana ce duru,
Grozav le e noianul, dar nu precum e-al meu,
Nu-i pizmuiesc, caci drumul imi e cu-atit mai
greu
Si inteleg ca cerul va rasplati odata
Culegatorul perlei si mintea luminata.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Napastuitii pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani