- "O, Palinur, fii cu luare-aminte Caci stelele inseala, marea minte !"
Si ei plecat-au ; iar spre largul marii Albastra noapte prinse sa coboare. Sirenele chemau din tarmul zarii Sprc-a fundurilor magica splendoare.
Iar luna aparu : o luna plina Ce poleia a undei nesfirsire Cu revarsari de-argint si de lumina Dar glasul ii striga a prevestire :
- "O, Palinur, fii cu luarc-aminte Caci stelele inseala, marea minte !"
Si din a undelor prelunga inginare Se ridica o blinda melopee, Pierdutul cintec ratacit pe mare, Parelnic precum este o idee.
Iar nava picurind incet vislirea inainta pe-a marii incretire, Lasind pe valuri numai amintirea. Dar glasul ii striga a prevestire :
- "O, Palinur, fii cu luare-aminte, Caci stelele inseala, marea minte !"
Si-a undelor puternica chemare il imbia cu tremurari de gene, Iar Palinur aluneca in mare O, fermecatul cintec de sirene !
Si valul lin il duse, tot il duse Tacerea se intinse-n nesfirsire, Zadarnic nenfelesul glas ii spuse in semn de-ntunecata prevestire :
- "O, Palinur, fii cu luare-aminte Caci stelele inseala, marca minte !"
|