Ploaia asta nebuna
Devine eterna zi in care,
Lumina și Intunericul veșnic se intrec.
Ar vrea sa muște din Cuvant,
Dar se opresc
La Cer și Pamant.
Tu, ploaie nebuna,
Ce sufletu-mi scalzi in bai de simțire!
Varsa picaturile tale
Și-n ochii morți, condamnați la-mpietrire. |