Mi-a duc aminte bine cum eu cu-al meu bunel
Ma trezea din somn dimineata si-mi spunea sa merg cu el
Ca-m greu pina ma trezeam,iesi-am pe prag afara,
Pe fata ma spalam pina eu ma invirtea-m
Bunelu imi pregatea in cana ceai fierbinte
Sa-l beu el ma ruga pe urma dupa el pe drum il urmaream
Mergeam din urma lui in cap eu ma gindeam
Ce vrea el sa-mi arate ?
Ce vrea ca sama-n vete ?
De ce el nare somn ?
De ce nu ma lasat sa dorm ?
El intelept de fire tacea si ma auzea
Ma asculta cu atentie dar nimic nu spunea
Ajunsese-m noi in cimp pe deal unde-s izvoare
Bunelul prin cuvint imi spune sa-l ascult:
Sa stii in viata asta nu e nimic mai sfint
Ca un izvor cu apa in cer si pe pamint
Cum cerul dimineata e mult si e senin
Asa sa-ti fie viata traita doar din plin
Sa stii ca aer rece de dimineata in zori
Mai tare te-n tareste,decit in pat sa dormi
Cum pasarile vin in stoluri rind pe rind
Sa vii si la bunei,macar din cind in cind
Sa nu uiti ce iti spun,te rog,ca nu e greu
Nimic nu este vesnic,cindva ma trec si EU
Si acuma peste ani,cind stau si ma gindesc
Ca as vrea eu cu bunelul sa stau sa mai vorbesc
De dimineata tare din somn sa ma trezeasca
Si sa ma-nvete multe cum o facea odata |