Sunt sigur c-am s-o gasesc
aici
in orasul de tinichea, cu pasari cu glas de tramvai, care
caraie, scartie, caraie, scartie.
Trezita din cutele hainei, Singuratatea coboara-n fuga pe scara profesorilor;
loveste din neatentie cerbii impaiati din hol;
potriveste limbile ceasului sa bata exact la timpul sfarsitului de ore,
iese in piata:
inspira, expira. inspira, expira.
Incepe sa prinda contur; cristale-i atarna pe gat si-n par;
din trupul impietrit ce-o tine inchisa, loveste cu pumnii si tipa.
Spre seara, un cantec suav- o bagatela
se aude din .crisalida.
"Demult n-am mai interpretat partitura asta, iti place?"
Soapta-ti era prinsa ca o agrafa de fluturele galben, care
aparea, disparea aparea disparea .pe rever.
"Prea devreme nu-i, dar nici prea tarziu-ai continuat,
iata,
ceasul primenit al inceputului bate pentru noi."
O boare de bucurie a alunecat
de sub palarie,
pe aripa soaptei
adormita,
pe sanii usor descoperiti.
infiorandu-i. |