|
|
muzica ragusita
imblanzea tacerea gazonului
in compotiera de argint
parea
un latrat pierdut
faramitat
de degetele femeii
barbatul fara tarm
ar fi vrut sa-i fie bland liman
sa-i atinga picioarele
cu o romanta cantata din frunza
***
*
pianul deschis
tonuri de gri-argintiu si negru
contopesc
soapte cu umbre
marea primeste arvuna indragostitilor
tesala
nisipurile cu dinti de meduze
nu poate descifra
cuvintele ciuruite de reprosuri
intinse pe faleze
atinge
sindrila rosie a cerului si
se prapastuieste
peste prundis
in castronul de supa
numai
mireasma sarata
de alge de mare
***
*
din putinele seminte uscate
flacara
imblanzeste
rasul macabru
cruzimea
adoarme la cantatul cocosilor
plasmuiri ale visului
in lampa aproape stinsa
lacomia-
cantarita pe talgerul balantei
imbraca
un stalp de parada
***
*
supusii ceasului
innoada aleile tivite cu mila
de pe marginea cerului
zborul berzelor il ascund sub mucegaiuri
lumina constiintei o sting
pun ipocriziei o haina noua
pe gard o bufnita zeflemitoare
slujitorii liniilor unduitoare
de carne
de pamant
de senzualitate
arunca in cortegiul de sonoritati orchestrate
sinceritatea lacrimii
sfintenia clopotului
blandetea inimii
ratacesc prin intuneric pe calea intoarcerii
aud si se inspaimanta
la poarta cum bate
urletul universului
pe masa rasfirate carti de joc
***
*
armonica
si parfumul unui azur sters
prin caderi de ninsori
armonica
si-un evantai din pene
aruncat intr-un cimitir al pasarilor necantatoare
armonica
si-un suspin al merilor infloriti
beti
de mireasma trupului de femeie
sunt
intr-un talmes-balmes
clonari
ale unui univers
intors
spre paletele morii din varful dealului
namiezi
inhamate la un fum al primaverii
care s-a dus
***
*
poate ca tu
inchinandu-te
la glasul izvoarelor mute
vei reveni
in moria
cugetul va aprinde vocea fiintei
lama cutitului va despica
pietrele
limbi de clopote vor mistui ofranda cuvintelor
despletite muze
vor saruta tulpinile talpilor
in dans de nepretuite chemari
poate ca tu lovind fara sa stii
cu privirea
nelinistitoarele valuri
cuvintele sacre
vor domoli
pornirea
***
*
inocenta acestei corabii-
care asteapta un semn de plecare
un vant prielnic
preface putina transparenta a cuvintelor
in sange
sporeste semnele de mirare
protapite pe radacinile
unui destin sibilic
tulbura cu lacrimi de adanci intelesuri
orizontul neantului
inocenta acestei corabii
se pierde treptat
in ceata unui poem de iubire.
penele
nu deseneaza zborul
ci
insemnele zborului
|
Pune poezia Note de singurătate pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|