marea
sapa-n adancuri
amfora
sa puna cenusa
buzelor nerabdatoare de blagoslovirea sarutului diminetilor fierbinti.
poetul
sapa-n adancul inimii
amfora
sa puna samanta
cuvantului slobod, ca tipatul pasarii ce-si cheama perechea.
marea in noi,
se inalta, coboara,
apoi sapa
amfora
sa puna cenusa
pieptanatoarelor din fata oglinzii
patate de blamul singuratatii.
poetul cu noi pe drumuri mergand,
sapa-n adancul talmacirii
amfora
sa puna cenusa
clipei de astazi-pasare fenix,
suflarea ei piatra de temelie este
absidei cunoasterii.
|