Balcanul si Carpatul

Si te-ai scaldat in sange pan ce-ai dat piept cu mine.
De-atunci au trecut secoli! Strivita omenire
S-a desteptat, si numai tu stai in adormire,
Ademenit de visuri nebune si trufase,
Far-a patrunde norii care te tin in fase!
Orb urias! cu carja tu genele-ti ridica
Si vezi l-a tale poale cat umbra-ti e de mica!
Esti sters din cartea lumii, tu, care din vechime
Stai rezemat in somnu-ti de-o putreda marime!
Si vrei sa tii in lanturi popoarele crestine?
Si vrei, Balcane garbov, eu sa ma-nchin la tine?
Dar n-auzi cum te rade si Dunarea, si Marea?
Deviza ta-i sclavia, s-a mea neatarnarea!
Cum zic, doi vulturi ageri, zburand din varf de munte,
Se-nalta pana-n ceruri si scot tipete crunte.
De pe Balcani e unul si din Carpati e altul
Mult repede li-i zborul, mult crancen li-i asaltul,
Caci se izbesc ca fulgeri la lupta-ucigatoare!
Intinsele lor aripi se bat lucind la soare,
S-a lor cumplite gheare si pliscuri otelite
Isi dau loviri de moarte si rani isi fac cumplite.
Deodata cade unul din vulturii dusmani:
E vulturul pradalnic din barbarii Balcani,
Si-n patru parti a lumii zbor smulsele lui pene!
. . . . . . . . . . . . . .
Si canta libertatea pe maluri dunarene.