Frunzulita de dudau,
La umbra, la fagadau
Beau saracul si bogatul.
Beau stapanul si argatul. Iar bogatul se mandrea
Si-n glas mare poruncea: "Mai crasmar,
Mai fagadar!
Ada-mi mie vin de-un ban
Ca sa beau cu ist sarman." Iar saracul ca radea
Si din gura poruncea: "Mai crasmar,
Mai fagadar!
Ada-mi mie vin de-un zlot
Sa-l beau cu bogatul tot!
"Mai sarace, saracila,
De ce vrei sa-mi faci in sila?
Nu-ti pune punga cu mine,
Ca n-ai camasa pe tine, Nici nu ai turme de oi,
Nici cosar cu papusoi, Nici car mare-n patru boi Ca sa poti cinsti cu noi."
"Mai bogate, bogatele! Daca ai averi de-acele,
Nu-mi scoate ochii cu ele.
Ca averile de frunte
Sunt ca un izvor de munte,
Astazi curge si ineaca
Si maini scade s-apoi seaca! De ai turme mari de oi,
Ai si turme de nevoi,
Ca pe unde-s turme blanzi
Sunt si lupi mereu flamanzi."
"Mai sarace, saracila!
Face-mi-as de tine mila
De n-ai fi tu om pizmas
Si la inima vrajmas."
"Mai bogate, bogatele!
Nu fi dusman gurii mele,
Ca nu-ti vreau nici rau, nici bine,
N-am ce imparti cu tine. Tu ai care cu opt boi,
Ai cosar cu papusoi,
Eu, un cal bun de nevoi!
Tu ai bani de vanturat,
Galbeni multi de semanat, Eu am numai un topor Care mi-e bun fratior,
Dar ce-aduni tu intr-o vara, Eu adun numa-ntr-o seara, Ca toporul mi-i vrajit,
Cu taisul otelit,
Si cand el se-ntoarce-n vant,
Cad bogatii la pamant.
Mai crasmar,
Mai fagadar!
Ada-o vadra de Cotnar
Si de plata n-ai habar,
Ca saracul cand cinsteste
Varsa sange si plateste!"
|