Ah! cate glasuri de armonie In al meu suflet canta duios, Toate, uimite, se-nchina tie
Cand te-arati mie,
inger frumos!
Alba romanca! tu pentru mine Esti adierea lunii lui mai. Darul iubirii, cerescul bine,
Naste si-mi vine
Din al tau grai.
Priveste-n lume maretul soare Cum raspandeste veseli fiori. El da o raza invietoare
De orice floare
Ivita-n zori.
Priveste-a noptii mandra coroana Cum lasa-a ninge stele din ea. De orice suflet care-n cer zboara
Lin se coboara
Cate o stea.
O, dulce inger de dezmierdare! De-ai vrea, unita cu dorul meu, Sa-mi dai, ferice, o sarutare,
De-orice cantare
As canta eu,
N-ar fi in ceruri dalbe lumine, Nici flori pe lume s-ar legana, Pe cate versuri de amor pline
Eu pentru tine
As suspina!
ROMANCA
Cand primavara cu larcimioare in locul iernii vine zambind, Inima, dulce privighetoare
Scaldata-n soare,
Canta iubind.
Dar cand se lupta tara-n durere, Tot omul tanar si simtitor Trebuie sa-i deie cu-a sa putere
O mangaiere
S-un ajutor.
Cand tara geme sub apasare, Mai bine-mi place s-aud sunand Un racnet aspru de razbunare
Decat oftare
De amor bland.
Versul iubirii duios strabate,
Focul poetic e rapitor,
Dar nu-s cuvinte mai infocate
Ca libertate
Si viitor.
June poete! ascunde-ti dorul, Caci nu e timpul de dulci placeri. Decat pe lira sa canti amorul,
Apara-onorul
Sarmanei tari!
Canta-un vers falnic de re-nviere Care s-aprinda sufletul meu. Ridica neamul de la cadere,
S-orice-mi vei cere
Va fi al tau!
|