I
Inima-mi e amarata, Zarea vietii innegrita! De-oi trai, n-am ce dori, N-am ce jeli de-oi muri!
Inima, fii rabdatoare Ca pamantul sub picioare, Pan ce-i zace cu-al tau dor In mormant nesimtitor.
Ce-ti slujeste de a plange, De-a varsa lacrimi de sange intr-al lumii val cernit? Valul trece neoprit!
Taci, cumplita mea durere, Si tot creste in tacere, Pan ce tu la Dumnezeu Duce-vei sufletul meu!
II
Avut-am odata-n lume Dor de fala si de nume, Dar acum vedca-l-as mort Chiar si numele ce port!
Avut-am odinioara Mama dulce, dulce tara;
Dar acum sunt ratacit in pustiu nemarginit!
Avut-am in fericire
Un vis dulce de iubire Unde-i, Doamne, visul meu? Unde-i raiul, unde-s eu?
Amar mie! amar mie!
Din cercasca-mparatie
Ce lung fulger m-a patruns!
Ce-am fost cu si ce-am ajiuns?
III
Ah! durere, in ce parte De tine sa fug departe? Urma-n lume sa nu las. Nici s-aud al lumii glas!
Cum sa scap de rau, de bine? incotro sa fug de mine, Pe pamant sa nu mai stiu De sunt mort sau de sunt viu?
Dati-mi, dati-mi aripioare. Sa zbor iute pe sub soare. Dati-mi aripi de pe dor, Pe sub noapte iar sa zbor.
Ducc-m-as si m-as tot duce, Dor sa nu ma mai apuce! Cinc-n cale m-a vedea Sa planga de jalea mea!
|