Ceasul rau

Vezi tu, surioara,
Oastea se coboara
Colo pe costis,
Vezi-o cum patrunde
Pe rand si s-ascunde
Colo-n stejaris.
Vai! nu se mai vede!
Cine, cine-a crede
Grija ce duc eu,
Oastea ca-i purtata
De batranul tata
Si de dragul meu?
Ei se duc in vale
Unde tara-n jale
Geme cu amar,
Caci au intrat iara
Sabie in tara,
Palos de tatar.
De pe munti in poale,
Cu armele goale,
Ei mi se cobor,
Si prin cea urdie,
Draga, o sa fie
Mare, mult omor!
Caci tata batranul
Nu cruta paganul

Cand s-arunca-n foc.
El e roman tare,
Ca Stefan cel Mare,
Si om cu noroc.

Pentru el n-am teama
Dar imi fac de seama
Cand stau de gandesc
La dragul Lisandru,
Ca-i un copilandru,
Si mult il iubesc!
El n-a vanat inca
Decat soimi de stanca,
Cerbi cu coarne mari;
S-acu-ntaia oara
.ace, surioara,
Goana de tatari.
S-asa mult mi-e frica
S-inima-mi se strica
Cand gandesc la el,
Ca mult, mult ii place
Vitejii a face,
Scumpul tinerel!
Taci, biata copila!
Nu-i plange de mila
Iubitului tau,
Caci fereasca sfantul

Sa-ti fie cuvantul
Zis intr-un ceas rau!
Hai la manastire
Ca sa dam de stire
Pustnicului sfant
Sa arda tamaie
Ca sa nu ramaie
Tatar pe pamant.
Oastea-nvingatoare
A stins de la soare
Aprigul dusman:
Ea se-ntoarce-n munte
Avand chiar in frunte
Vechiu-i capitan.
Iar sarmana fata
In zadar, vai! cata
Pe iubitul sau!
El in foc cazuse,
Dupa ce facuse
Vitejii de zmeu!
Din batrani se spune
Ca sunt ceasuri bune
Si ca rele sant.
Vai de-acei s-acele
Care-n ceasuri rele
Zic vre un cuvant!