| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Corbac
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Vasile Alecsandri
|
|||
|
|
|||
| Corbac zace la-nchisoare De trei ani lipsiti de soare, In oras la Tarigrad, In beci la sultan Murad. El ofteaza si jeleste Si prin gratii tot priveste Cand la nori purtati de vant Care ploua pe pamant, Cand la carduri de cocoare Ce mereu zbor catre soare. Iata, mari, ca-ntr-un nor El zarea un corbusor Ce pe sus tot croncanea Si din aripi tot batea. "Alelei! Corbac zicea, Caci n-am durda, pui de corb, Sangele sa mi ti-l sorb! Ce tot zbori si croncanesti? Ori pe mine ma jelesti, Ori de mine tu-ti bati joc? Ramanere-ai fara cioc, Si ti-ar cadea unghiile Sa n-acati cu dansele!" Corbul cat il auzea Din cel nor se repezea, Pe fereastra se lasa Si pe limba-i cuvanta: "Corbacele, dragul meu! Ce ma blestemi asa rau? Ca umblu de randul tau De trei ani fara-ncetare De cand zaci la inchisoare. Maica-ta mi-a poruncit Sa tot zbor neobosit Pe spinarea vantului In jurul pamantului, Sa te aflu, ca sa stiu De esti mort sau de esti viu." "Alei, corbe, de-i asa, Eu nu te-oi mai blestema, Ci cu lacrimi te-oi ruga Ca sa faci pe gandul meu Sa-mi aduci cu pliscul tau Cinci fuioare de matasa De la mama, de acasa S-inca iarba-fierului Din codrul Neferului." Corbul iute-n zbor sarea Cat pe cer el se zarea Mai intai ca un porumb, Apoi numai cat un plumb, Pan' ce-n zare ajungea Si din zare se stergea. Doua zile nu trecea, Corbusorul se-ntorcea Si cu pliscul aducea Cinci fuioare de matasa Cea mai buna si aleasa, S-inca iarba fierului Din codrul Neferului. "Alei! corbusorul meu! De-a vrea sfantul Dumnezeu In cea lume sa scap eu, Jur sa mi te infratesc Si sa mi te tot hranesc Nu cu carne pasareasca, Ci cu carne paganeasca, Nici cu sange pasaresc, Dar cu sange paganesc!" Corbea timpul nu pierdea, El matasea o torcea, Lunga funie-o facea Si de gratii o prindea, Apoi cand noaptea cadea, El cu iarba-cea-de-fier Atingea gratii de fier; Gratiile, ca de foc, Se topeau toate pe loc. Numai una ramanea Care funia tinea. Daca vedea si vedea, Corbac timpul nu pierdea. Funia si-o apuca, Pe funie luneca, Leganat mereu in vant Pana ce da de pamant, Apoi el se departa Si din gura cuvanta: "Corbe, corbe, fratior, Mergi la maica cea cu dor Si-i du veste c-am scapat De la loc intunecat, Si de-acum ca sa ma-mpac, Eu din funie-am sa fac Colan mandru pentru turci, Ca sa mi-i ridic in furci!" |
|||
Pune poezia Corbac pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |