Frunza verde sapte brazi,
Fost-am noi vreo sapte frati
S-au pierit cinci intr-o marti,
Si ramas-am numai doi
De umpleam lumea de noi,
S-a pierit unu-ntr-o joi,
Si ramas-am numai eu,
De arde sufletul meu,
Frunza verde siminoc,
De scarba, de mare foc, Stau in codru si gandesc
Ce sa fac ca sa traiesc? Sa m-apuc de plugarie, Ori s-apuc in haiducie? Maiculita, ce m-oi face Plugaria ca nu-mi place, Ca de cand eram eu mic Aveam semne de voinic.
In loc sa ma leg de sapa
Eu duceam murgul la apa,
Iar cand murgul necheza
Doru-n mine se trezea,
Dor de codru inverzit,
Cum e bun de voinicit. Cand eram de sapte ani
Luam miei de la ciobani, Fara plata, fara bani.
Cand eram de optsprezece, Cercam vinul daca-i rece, Pivnita de-i racoroasa,
Crasmarita de-i frumoasa.
Cand eram de douazeci,
Ma legam de turci, de greci
Si de capete-i scurtam
Si aleanu-mi usuram.
Dar acum sunt om statut,
Si patit, si priceput
Si vad bine ca-i dat mie
Ca sa mor in haiducie.
|