| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Inelul si naframa
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Vasile Alecsandri
|
|||
|
|
|||
| I Fost-au, fost un craisor Tinerel, mandru fecior Cum e bradul codrilor Sus, pe varful muntilor. De sotie si-a luat O copila din cel sat, Copilita romancuta, Toti vecinilor draguta: Cu chip dulce luminos, Cu trup gingas mladios Cum e floarea campului In lumina soarelui. Iata lui ca i-a sosit Carte mare de pornit La tabara de iesit. El in suflet s-a mahnit Si din gura a grait: "Draga mea, sufletul meu, Tine tu inelul meu, Pune-l in degetul tau. Cand inelu-a rugini Sa stii, draga, c-oi muri!1 "De ma lasi plangand acasa, Na-ti naframa de matasa Pe margini cu aur trasa. Aurul cand s-a topi, Sa stii, frate, c-oi muri!" II El pe cal a-ncalecat Si pe drum a apucat. Mers-a el pan' la un loc S-a aprins un mare foc In mijlocul codrului, La fantana corbului. Mana-n san el si-o baga, La naframa se uita Inima-i se despica! "Dragii mei, ostasii mei, Puisori viteji de zmei! Stati pe loc de ospatati Si la umbra va culcati. Eu sunt gata de plecat, Acasa ca mi-am uitat Palosul cel rotilat Pe-o masa verde-aruncat". Indarat el a pornit, C-un voinic s-a intalnit, C-un voinic cu calul mic: "Noroc bun, tanar voinic! Ce veste, de unde vii?" "Daca vrei, Doamne, s-o stii, De altul poate-ar fi bine, Dar e rau s-amar de tine! Tatal tau ca s-a sculat, Tara-ntreaga ne-a calcat Pan' ce mandra ti-a aflat Si pe dans-a aruncat Intr-un tau adanc si lat!" "Na, voinice, calul meu Sa mi-l duci la tatal meu. De-a-ntreba unde sunt eu, Tu sa-i spui ca eu m-am dus Pe malul apei, in sus Si ca-n apa m-am zvarlit La copila ce-am iubit." III Tatal sau tar-a sculat, Tau-ntreg de l-a secat Si copiii si-a aflat Amandoi imbratisati, Pe nisip galben culcati, Amandoi senini la fata De pareau ca sunt in viata. Atunci craiul s-a cait, In matase i-a-nvelit Si-n biserica i-a dus Si-n doua racle i-a pus, Racle mandre-mparatesti Purtand semne latinesti. Si pe dansul l-a zidit In altar, la rasarit, Pe ea-n tinda l-asfintit! Iar din el, frate,-a iesit Un brad verde, catinat, Pe biserica plecat. Si din ea o viisoara Inflorita, mladioara Ce din zori si pana-n seara Pe biserica s-a-ntins Si cu bradul s-au cuprins! . . . . . . . . . . . . . . . . Tuna, Doamne, si trasneste, Tuna-n cine desparteste Dulcea dragoste-nfocata De-un fecior si de o fata. |
|||
Pune poezia Inelul si naframa pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |