| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Iordachi al Lupului
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Vasile Alecsandri
|
|||
|
|
|||
| I Jos, pe apa Pr utului, In tinutul Husului La casele Lupului Mers-a ura Domnului! Mers-a ura si lovit-a, Pe Iordache prapadit-a! El cu Domnul se-nvrajbea Si calare pribegea Pe drumul Bugeacului, Scaparea pribeagului, Si cu bine el sosea, Adapost el isi gasea La saraiul Hanului, Cumnatul sultanului. Frunza verde macies, Mare groaza-i sus, la Iesi, De Iordache c-a sa vie Sa aduca grea urgie De tatari cumpliti gramada Sa le deie tara-n prada! Boierii se adunara De la targ si de la tara Si trei zile se vorbira, Trei zile se sfatuira Lui Iordache, sa-l insele, Trimitandu-i magulele S-un poclon de zece pungi, Patru saluri tot in dungi, Doua scurte, doua lungi. S-un fugar frumos, domnesc, De soi bun, moldovenesc, Si o carte mare-nchisa Ca de la Domnie scrisa, O hartie-nselatoare, Poftitoare, rugatoare, Ca sa vie-Iordache-acasa La Maria cea frumoasa. Iar de-i trebuie domnie, I-o da Voda cu fratie, Intre ei pace sa fie!. Iordachel se-nveselea, Iara hanul ii graia: "Zece zile mai asteapta Ca sa ai tu parte dreapta, Caci am scris la-mparatie Pentru-un firman de domnie, Si cu Zaria, bun viteaz Ce-i cam negru pe obraz. Toti cu inimile drepte, Slugi viteze si-ntelepte; Oameni buni si credinciosi Ce-s la masa rusinosi, Dar la lupta hartagosi! II Vinerea spre sambata, El Maricai s-arata Si cu drag o saruta Multumind lui Dumnezeu C-a sosit la locul sau. Dar in lume cine stie Ori de nu, ia-ti oastea mea Si cu dansa fa ce-i vrea." "Ba, eu oastea n-oi lua, Ca tara m-a blestema. Cine-aduce oaste-n tara Sub blestemul tarii piara!" Astfel dac-a cuvantat, Cu hanul s-a sarutat Si spre tara a plecat Cu Marin si cu Ciocan, Cu Lisandru cel balan, Azi si maini ce-o sa mai fie!. Iata-un grec, unul Zoila, Om de vrajba si de sila, Un trimis de la domnie, (Negre zilele sa-i fie!) Olaceste se ducea Si la domn stire facea C-a sosit Iordache-acasa La Maria cea frumoasa! Frunza verde alunica, Grea pulbere se ridica De la Iesi inspre Milesti, Iar printr-insa ce zaresti? Arnauti cu susanele, Cu argint pe la otele. Lefegii si darabani Cu-ai lor mandri capitani. Iordachele, te fereste, Cursa rea ti se gateste! Cei ce vin calari la tine Nu vin ca sa se inchine, Ci vin cu porunci domnesti Si cu ganduri dusmanesti. Frunza verde porumbica! Dragalasa de Marica Pe Iordache mi-l trezea Si din gura-asa-i graia: Dar pe ganduri mult nu sta, Ca Lisandru-i aducea Carte mare si-i zicea: "O ceata de oameni multi, Lefegii si arnauti, A sosit aici din sus S-asta carte ti-au adus Cu poftire boiereasca "Hai, frate, la biserica De sfanta Duminica, Ca de cand ai pribegit Sufletul nu ti-ai grijit!" Iordachel se intindea Si cu lene raspundea: "Mergi, Marico, dumneata, Ca eu nu ma pot scula, Drumul lung m-a obosit, Calul greu m-a ostenit!" Iata, mari, cum vorbea Ca fereastra se izbea Si cadea jos la pamant Fara suflare de vant. S-o icoana poleita Trasnea far-a fi lovita. Maria se-nspaimanta, Iordache se intrista, Sa mergi la curtea domneasca, Dar asculta-ma pe mine, Caci ce simt eu nu-i a bine. Tu esti mare cat un domn, Iar de ai minte de om, Hai cu toti sa-ncalecam, Arnautii s-alungam Si de drum sa ne catam, Spre Bugeac sa apucam, Pe hanul sa-l ridicam Si foc Iesului sa dam." Iordachel nu-l asculta Si din gura cuvanta: "Ba, m-oi duce la domnie Ca chiar domnul ma imbie Si se jura ca va face Tot ce-oi vrea ca sa ma-mpace!" III Frunza verde de negara, Pe cel drum in zi de vara, Ce se vede stralucind Si spre Iesi inaintand? Un radvan cu telegari, Sese negri armasari, Si-n radvanul boieresc Un luceafar pamantesc, Cu chip dulce femeiesc. Iar pe langa cel radvan, Calare pe-un nazdravan, Merge mandrul Iordachel Cu slugile dupa el: Slugi cu inimile drepte, Intelepte si destepte, Ce-s la masa rusinoase, Dar la lupta hartagoase. Apoi venea dupa ei Ceata de arnautei, Lefegii si darabani Cu-ai lor mandri capitani. Ei la Iesi cat ajungea, Iordache la domn mergea, Dar domnul cat il vedea, De manie s-aprindea Si striga: "Jos pe covor, Taiati-i capul din zbor." Un calau se repezea, Iataganu-si netezea, Dar Iordache-l astepta, O palma voinica-i da, Cat calaul jos pica. Apoi el se intorcea La Lisandru de-i zicea: "Tine tu sabia mea De-mi taie capul cu ea, Ca nicicum nu m-a durea." Iar Lisandru, oftand greu, Raspundea: "Stapanul meu! Painea, sarea ti-am mancat, Nu ma vari la pacat!" Din nou voda poruncea, Arnautii se-mbrancea, Pe Iordache s-aruncau, De par lung il apucau, Pe covor il intindeau Si din zbor capu-i taiau. Capul se rostogolea, In sange se tavalea Si pe scari se cobora Si-n radvan apoi sarea. Iar Marica, vai de ea! Capu-n brate apuca Si plangand la el cata, Si bocind il saruta, Cand pe frunte, cand pe gura, Cand pe gat, la-ncrestatura. "Alei! Doamne! striga ea, Faca-se pe vrerea mea! Doamna ta sa vaduveasca, Neamul tau sa caliceasca, Targul tau intreg sa arda Si domnia-ti sa se piarda!" Frunza verde siminoc, La Iesi arde mare foc. Bate para prin Milesti, Zbor taciunii la Latesti, Scanteile-n Barlanesti, Pana pe la Ciocanesti, Si duc veste de-ngrozit Ca Iordache a pierit Si ca focul a zbucnit Din blestemul cel cumplit! |
|||
Pune poezia Iordachi al Lupului pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |