Asezat la gura sobei noaptea pe cand viscoleste
Privesc focul, scump tovaras, care vesel palpaieste.
Si prin flacara albastra vreascurilor de aluni
Vad trecand in zbor fantastic a povestilor minuni.
Iata-o pasare maiastra prinsa-n lupta c-un balaur;
Iata cerbi cu stele-n frunte care trec pe punti de aur;
Iata cai ce fug ca gandul; iata zmei inaripati
Care-ascund in mari palaturi mandre fete de-mparati.
Iata pajuri nazdravane care vin din neagra lume,
Aducand pe lumea alba feti-frumosi cu falnic nume;
Iata-n lacul cel de lapte toate zanele din rai
Nu departe sta Pepelea, tupilat in flori de mai.
Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce ma-ncanta
E Ileana Cosanzeana! in cosita floarea-i canta.
Pana-n ziua stau pe ganduri si la ea privesc uimit,
Ca-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!
|