Frunza verde alunica,
Am avut o mandra mica
S-am lasat-o sa mai creasca,
Minte-n cap sa dobandeasca. Dar de cand o am lasat,
A crescut, s-a maritat, Vai de mine! ce pacat!
Mi-ar fi, nu mi-ar fi banat
Daca s-ar fi maritat
De-aici al treilea sat,
Dar ea s-a facut mireasa
De la noi a treia casa.
Ies afara, o zaresc
Si de zile ma sfarsesc.
Intru-n casa, o aud
Si m-apuca dorul crud.
Vai! mamuca iubitoare,
Inimioara rau ma doare,
Si tu nu-mi dai vindecare,
Ci-mi tot zici ca lumea-i mare
Si ca-n lume-s fete multe
Care-ar vrea sa ma asculte
Si sa faca tot ce vreu
Ca s-aline dorul meu.
Ah! mamuca, draga mea!
Nu pricepi tu ce as vrea!
Esti batrana si nu crezi. Lumea-i larga si nu vezi
Ca din suta si din mie Numai una-mi place mie. Ceru-i mare, stele-s multe,
Si mai mari si mai marunte, Dar cat sunt de luminoase Nu-s ca Lita de frumoase!
|